Doi ardeleni în gară, la ghişeul de bilete:
PRIMUL ARDELEAN: Domnişoară, două belete.
CASIERA: Da, sigur, până unde?
ARDELEANUL: Îi spunem?
AL DOILEA ARDELEAN: Nu!
PRIMUL ARDELEAN: Domnişoară, două belete, vă rog.
CASIERA: Sigur, dar dacă nu-mi spuneţi unde mergeţi, nu ştiu cât
să vă cer.
PRIMUL ARDELEAN: Îi spuniem?
AL DOILEA ARDELEAN: Apăi, spune-i.
ARDELEANUL: No, noi merem la nuntă.
Erau odată doi ardeleni, Ion şi Gheorghe.
Ion îi spune lui Gheorghe:
- Bă, eu pun pariu cu tine că trec strada asta într-o juma’ de oră.
- No! Că doară nu eşti fulger!
Era odată un ardelean baci. Şi avea el un ciomag, de care stătea
sprijinit în barbă, dar îl cam jena. Vine un trecător şi-i zice:
- Măi baciule, de ce nu tai tu o bucată din ciomaga aia, că te
jenează la barbă. - Apăi, nu pot să tai, că-i încrestat din străbuni.
- Da’ taie de jos, că acolo nu e încrestat.
- Apăi, de ce să tai de jos, când pe mine mă jenează sus, la barbă?
Q: De ce stau ardelenii cu sapa lângă televizor?
A: Dacă se strică canalul, să sape repede altul.