Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1


În tramvai, în Bucureşti, se deplasa un bătrân moldovean, care,
fiind aşezat, i s-a deschis fermoarul la blugi. O domnişoară îi atrage
atenţia şi-i spune:



  • Moşule, ţi s-a deschis magazinul.

  • Da? Dar ia uită-te, directorul este acolo?

  • Nu se vede, e doar un moldovean beat culcat pe doi saci.



Un moldovean, după vreo patru ani de lucru în Italia, se întoarce
în patria-mamă. Într-o seară, se duce în vizită la un cumătru. Ia o
sticlă de Martini şi nişte banane pentru fiul cumătrului. Stau ei la
masă, beau, mănâncă, discuţii de viaţă. La un moment dat, vine
băiatul, ia o banană de pe masă şi o mănâncă cu tot cu coajă. Omul,
în gândul lui: “Să-i zic ceva? O să pară că am fiţe şi o să se supere”.
Peste o bucată de timp, copilul mai ia o banană şi o mănâncă tot cu
coajă. Omul se gândeşte să nu i se facă rău şi-i zice cumătrului:



  • Auzi, cumetre, dar băiatul tău nu mănâncă corect bananele.
    Cumătrul, jignit, îi strigă copilului:

  • Dumnezeii mă-tii de copil! Cu pâine ţi-am zis! Cu pâine!



Un moldovean vine cu capra la vecinul său.



  • Bagă, vecine, şi capra mea în ţarc la tine!

  • Io o bag, vecine, da' a mai fost o capră.

  • Nu-i nimic, dă-i o ţelină ţapului şi să vezi ce merge treaba!
    Trece un timp şi capra fată. Se întâlnesc cei doi vecini iar.

  • Ce faci vecine, ai văzut că a fătat capră?
    Niciun răspuns.

  • Ce-i vecine, de ce nu-mi răspunzi, te-ai supărat pe mine?

  • Cum să nu mă supăr, că acum nevasta m-a pus să mănânc numai
    ţelină.

Free download pdf