Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1


Mama lui Bulă îi verifica adesea temele lui Bulă. Într-o zi, găsi o
pagină liberă în caietul de matematică.
MAMA LUI BULĂ: Bulă, dar, n-ai scris nimic pe pagina asta!
BULĂ: Mamă, asta e pagina de calcul cu mintea!



Bulă, la ora de anatomie.
PROFESOARA: Bulă, ca să nu rămâi corigent, te rog să-mi spui
până mâine de ce nu râde vaca.
Bulă, indignat, pleacă acasă şi îi întreabă pe toţi, dar nimeni nu
ştie răspunsul. Într-un târziu, se întâlneşte cu bunicu-său şi îl
întreabă şi pe el. Moşul îi scrie un bileţel, să-l dea profei.
A doua zi, Bulă înmânează biletul. Profesoara citeşte cu atenţie.
PROFESOARA: Bravo, Bulă, ai 10, te trec clasa!
Am citit, peste umărul profesoarei, ce scrisese bunicul lui Bulă:
“Dragă doamnă, dacă v-ar mulge de două ori pe zi şi v-ar regula o
dată pe an, v-ar mai veni a râde?”.



ÎNVĂŢĂTOAREA: Bulă, să vină taică-tău mâine la şcoală!
BULĂ: Păi, nu poate, pentru ca are diaree!
ÎNVĂŢĂTOAREA: De unde ştii tu asta, Bulă?
BULĂ: Am auzit-o aseara pe mama când îi spunea: căcatul ăsta al
tău nu se mai întăreşte odată?



BULĂ: Mamă, îl vezi pe omul ăla care trece strada acum? Cu nici
un chip să nu stai de vorbă cu el!
MAMA LUI BULĂ: Dar când m-ai văzut tu stând de vorbă cu
străinii?
BULĂ: Niciodată, dar ăla e profesorul meu de matematică.

Free download pdf