Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1


Doi olteni, Ion şi Gheorghe, vroiau să sape o groapă pentru a sădi
un pom. Sapă oltenii noştri ce sapă şi la un moment dat Ion îl
întreabă pe Gheorghe:



  • Bă Gheorghe, dar noi ce facem cu mormanul ăsta de pământ
    care s-a strâns?

  • Bă Ioane, nici atât nu te duce capul? Păi, săpăm o altă groapă, pe
    care o umplem cu pământul din prima groapă.



Q: Cum scapă oltenii de muşte?
A: Se cacă în pragul uşii.



Un oltean îşi îngroapă soacra lângă drum şi scrie: "Sub această
cruce grea zace scumpa soacră-mea. Călătorii mei iubiţi, mai încet,
să n-o treziţi".



Trei olteni ajung pentru prima dată în capitală. Şi tot pentru prima
dată văd un semafor.



  • Măi, ce deştepţi sunt bucureştenii ăştia, vezi, este roşu!
    Mai stau ei ce mai stau şi...

  • Măi, ce deştepţi sunt bucureştenii ăştia, acum este galben!
    Mai stau ei ce mai stau...

  • Măi, ce deştepţi sunt bucureştenii ăştia, acum este verde!
    După un timp, semaforul se face iar roşu:

  • Băi, pe ăsta l-am mai văzut o dată, hai să plecăm!



Q: De ce umblă oltenii în caruţe cu coviltir?
A: Ca să nu fie asasinaţi ca J.F. Kennedy.

Free download pdf