Primarul Parisului era foarte îngrijorat în privinţa invaziei de
porumbei de pe Champs-Élysées. Nu putea nicidecum să-i alunge
din oraş. Întregul Paris era plin de rahat de porumbei. Parizienii nici
nu mai puteau călca pe alei, nici să conduci nu se mai putea. Costa
o avere să tot cureţi străzile şi trotuarele.
Într-o zi, intră în primărie un om care-i face primarului o ofertă:
“Îţi pot scăpa frumosul oraş de plaga columbească fără nicio plată.
Dar trebuie să promiţi că nu-mi vei pune nicio întrebare. Sau îmi
poţi plăti un milion de euro şi să-mi pui o întrebare.” Primarul
cântări oferta şi o acceptă rapid.
A doua zi, omul se căţără în vârful Turnului Eiffel, îşi descheie
redingota şi eliberă un porumbel albastru. Porumbelul albastru
dădu de câteva ori din aripi şi apoi se pierdu în înaltul cerului
parizian. Toţi porumbeii din Paris au văzut porumbelul cel albastru
şi s-au adunat în aer în urma acestuia. L-au urmat cu toţii într-un
nor uriaş spre Răsărit, departe, departe.
A doua zi, porumbelul cel albastru s-a întors complet singur la
omul ce-l aştepta încă în vârful Turnului Eiffel. Primarul era în extaz.
A considerat că omul şi porumbelul albastru au înfăptuit o
adevărată minune scăpând Parisul de plaga porumbească. Deşi
omul cu porumbelul nu ceruse nimic, primarul i-a înmânat un cec
cu un milion de euro şi i-a spus că, într-adevăr, voia să-i pună o
întrebare. Chiar dacă s-au înţeles că nu-l costă nimic pentru
curăţarea oraşului, se hotărîse să plătească un milion pentru a
putea pune o întrebare. Omul acceptă banii şi-l invită pe primar să-i
pună unica întrebare.
PRIMARUL: Aveţi şi un ţigan albastru?
Q: Cum se sinucide un ţigan?
A: Îşi miroase şosetele.