BULĂ: Păi, încep să alerg către un copac.
INSPECTORUL: După aceea, ce faci?
BULĂ: Mă urc în copac.
INSPECTORUL: Şi dacă ursul se urcă şi el pe copac?
BULĂ: Mă sui până în vârful copacului.
Profesoarei nu-i vine să creadă că până acum Bulă a răspuns aşa
frumos, că nu a spus nicio prostie.
INSPECTORUL: Şi dacă ursul se suie şi el până în vârful copacului?
BULĂ: Sar din copac.
INSPECTORUL: Şi dacă sare şi ursul?
BULĂ: Alerg la un alt copac.
INSPECTORUL: Şi dacă aleargă şi ursul după tine?
BULĂ: Mă urc în copac.
INSPECTORUL: Şi dacă se urcă şi el în copac?
BULĂ: Atunci mă sui până în vârful copacului.
INSPECTORUL: Şi dacă se suie şi el până în vârful copacului?
BULĂ (descumpănit şi revoltat): Mai du-te dracului, tu ţii cu ursul?
PROFESORUL: Bulă, tu ce mănânci dimineaţa?
BULĂ: Beau două-trei căni de ceai.
PROFESORUL: Vezi că o să avem o vizită de lucru în şcoală.
Dacă eşti cumva întrebat cum o duci şi ce mănânci, să spui că
dimineaţa serveşti zilnic biftec. Ai să ţii minte?
Bulă promite că da. Şi, într-adevăr, nimerindu-se să fie întrebat ce
mănâncă înainte să plece la şcoală, eminentul şcolar răspunde
mândru:
BULĂ: Biftec!
ŞEFUL COMISIEI (admirativ): Bravo! Dar văd că eşti voinic, asta
înseamnă că îţi trebuie un biftec mare de tot, nu-i aşa?
BULĂ: Da! Unul de două-trei căni.