Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1


O colegă de-a lui Bulă se plânge la şcoală că Bulă o tot pipăie.
COLEGA: Doamna dirigintă, Bulă mă tot pipăie.
Diriginta îl chemă pe Bulă imediat.
DIRIGINTA: Măi Bulă, tu ai pipăit-o pe fata asta!
BULĂ: Nu doamna dirigintă, să moară mama!
Ajunge Bulă acasă, maică-sa moarta. Episodul se repetă câteva
zile la rând. Bulă se jură “să moară sora”, “să moară bunicul”, iar
când ajunge acasă, sora şi bunicul sunt morţi. Dar colega se plânge
în continuare de tratamentul pe care i-l aplică Bulă, iar diriginta se
satură de minciunile acestuia.
DIRIGINTA: Bă Bulă, nu mai suport să tot vină fata asta la mine
zicând că o tot pipăi. Acum, dacă mai minţi, te bag la şcoala de
corecţie.
Bulă cade pe gânduri, dar tot găseşte răspuns.
BULĂ: Să moară tata dacă am pipăit-o!
Ajuns acasă, îl găseşte pe taică-său plângând.
TATĂL LUI BULĂ: Măi Bulă, nu mai suport, umblă moartea p-aici
ca la ea acasă, acu’ a murit şi vecinul...



PROFESORUL: Cea mai mare dintre păsările cu piciore lungi este
barza.
BULĂ: Lăsaţi poveştile, dom’ profesor! Suntem destul de mari ca
să ştim că barza nu există!



Toţi copiii de la Bulă din clasă au Mercedes. El are bicicletă, dar le
zice copiilor că are şi el Mercedes. Într-o zi, Bulă întârzie la şcoală.
PORTARUL: De ce ai întârziat, Bulă?
BULĂ: A căzut lanţul de la maşină şi a trebuit să-l pun la loc! Mi-a
luat mult timp!

Free download pdf