Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1


Examen de promovare la Poliţie. Un subofiţer se agită şi află de la
cineva că la examen se va întreba cine a scris Luceafărul. Poliţistul
se agită şi el, dar nu găseşte răspunsul. Se duce la locotenent:



  • Dom’ locotenent! Am şi eu o întrebare...

  • Zi, mă!

  • Cine a scris Luceafărul?

  • Bă, nu ştiu.
    Poliţistul nostru se duce la colonel:

  • Dom’ colonel! Am şi eu o problemă!

  • Da, se rezolvă! Zi!

  • Cine a scris Luceafărul?

  • Nu ştiu, dar am un prieten profesor, să îi dau telefon!
    În sfârşit, află gaboru’ că Eminescu a scris Luceafărul şi, ca să nu
    uite la examen, notează pe un bilet şi îl bagă în pantof.
    La examen este într-adevăr întrebat cine a scris Luceafărul.
    Poliţistul scoate discret biletul din pantof şi răspunde mândru:

  • Clujeana S.A.!



Un poliţist găseşte un puşti la colţ de stradă vânzând ceva în
grămăjoare mici. Îl întreabă pe puşti cu un aer sever:



  • Mă, ce faci tu aici?

  • Vând sâmburi de măr, domnule!

  • Şi la ce sunt buni ăştia?

  • Fac minte, domnule!

  • Bine, dă-mi şi mie de 2 lei.
    Ia sâmburii şi pleacă mestecând cei câţiva sâmburi pe care i-a dat
    băiatul. Brusc, se opreşte şi se întoarce la băiat luându-l la rost:

  • Mă, şmechere, cu 2 lei cumpărăm un kil de mere şi aveam mai
    mulţi sâmburi!

  • Vezi, nene, nici nu ai mâncat bine sâmburii şi ţi-a şi venit mintea!

Free download pdf