Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1


La un moment dat, soţia lui Bulă, gravidă, se trezeşte în miez de
noapte şi îi cere melci.
BULĂ: Dar unde vrei să găsesc eu melci la ora asta?
SOŢIA LUI BULĂ: Nu ştiu, dar eu vreau melci!
Pleacă Bula, începe să caute la toate magazinele din oraş, dar nu
găseşte. Într-un sfârşit, intră într-un bar, iar acolo, surpriză!, melci.
Ospătara e o blondă superbă şi dotată. Începe să-i facă avansuri.
Bulă, că tot omul, nu-i rezistă şi o pune cu ea. Într-un târziu, pleacă
acasă, iar pe drum începe să se gândească ce să-i spună nevastei.
Ajungând în faţa uşii, el aruncă pe trotuar cutia în care se aflau
melcii. Soţia, auzind zgomot afară, ieşi să vadă cine e.
SOŢIA LUI BULĂ: Bulă, dar de ce ai stat atâta?
BULĂ: Haideţi puişori, că mai avem un pic.



Era odată Bulă şi găseşte o grenadă. Nu ştia ce e şi a băgat-o în
gură. Se întâlneşte cu Ştrulă şi Bulă îl întreabă pe el, poate e mai
deştept. Ştrulă îi cere grenada lui Bulă şi o băga şi el în gură. Bulă
vede cuiul şi îl trage. Grenada explodează, făcându-i lui Ştrulă o
gură până la urechi.
BULĂ: Râzi tu, râzi, dar eu m-am speriat!



Merge Bulă la mormântul lui soacră-sa şi spune:
BULĂ: Ce trista-i viaţa fără tine, aş vrea să te mai văd odată.
Chiar atunci, o cârtiţă mişcă pământul.
BULĂ: Na, nu mai poate omul nici să glumească?!



Q: Ce a făcut Bulă în vara asta?
A: Bulion!

Free download pdf