Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1


Pe scările Parlamentului, Bulă se loveşte de Ciorbea.
CIORBEA: De ce nu te uiţi pe unde mergi?
BULĂ (indignat): Dar tu de ce nu mergi pe unde te uiţi?



Bulă, beat, noaptea, pe strada Victoriei. Se opreşte în faţa Gu-
vernului. Vine la el un poliţist.
POLIŢISTUL: Circulaţi, nu aveţi voie să staţionaţi.
BULĂ: De ce, domnule poliţist?
POLIŢISTUL: Deoarece este sediul Guvernului.
BULĂ: Şi ce dacă, bă? Eu am bani să cumpăr toţi parlamentarii,
senatorii şi miniştri.
Apare şi nevasta lui Bulă.
SOŢIA LUI BULĂ: Scuzaţi-l, domnule poliţist, aşa face la beţie,
cumpără toate rahaturile.



Bulă se întoarce acasă foarte trist, după ce plecase să ceară mâna
prietenei sale. Văzându-l supărat, tatăl său îl întreabă:



  • Ce s-a întâmplat, Bulişor, te-a refuzat?

  • Da... Mi-a tras şi o palmă!

  • Cum aşa? Nu i-ai spus cum te-am învăţat eu? “Draga mea,
    timpul se opreşte în loc pentru mine când privesc în ochii tăi!”

  • Vai! Asta era! Am greşit formularea. I-am spus: “Ai o faţă de mi
    se opreşte ceasul!”.



Bulă merge pe stradă şi se întâlneşte cu Ştrulă.
ŞTRULĂ: Mă, Bulă, hai să-ţi bat un cui în cap, vrei?
BULĂ: Ce mă, Ştrulă, eşti nebun? Dacă dai pe lângă şi îmi spargi
capul?

Free download pdf