Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1


O gagică merge noaptea pe o stradă de periferie. La un moment
dat, apar nişte ţigani care o violează. Şi ca să nu plece cu mâna
goală, îi iau şi hainele. Ea, ce să facă, se bagă într-un boschet şi
aşteaptă. După un timp, apare un poliţist. Gagica îi povesteşte ce şi
cum şi îl roagă să-i dea ceva să se acopere, ca să poată ajunge
acasă. Poliţistul îi dă şapca. Ea, ce să facă, ia şapca şi încearcă să
acopere cât poate în zona punctului de interes. Apoi pleacă. Pe
stradă, se întâlneşte cu doi beţivi. Se uită ei bine la ea:



  • Bă, să ştii că ăla e poliţistul pe care l-am înjurat noi adineauri!



Într-o noapte, un beţiv se sprijinea de un pod, când peste el a dat
un prieten. Cei doi au început să sporovăiască.



  • Ce se vede acolo jos? A întrebat beţivul.

  • Luna, vezi bine, i-a răspuns amicul.
    Beţivul a privit din nou, a scuturat din cap cu neîncredere:

  • Hmmm, bine, te cred, dar cum am ajuns eu deasupra ei?!



Doi beţivi:



  • Tu care boala crezi că este mai gravă, Parkinson sau Alzheimer?

  • Eu zic că mai bine este să ai Parkinson, că mai bine verşi jumă-
    tate de pahar până îl duci la gură, decât să uiţi unde ai pus sticla.

Free download pdf