Bulă a fost duminică la biserică şi preotului nu i-a venit să creadă.
Nu-l văzuse în viaţa lui pe Bulă în biserică. După slujbă, preotul l-a
prins din urmă şi i-a zis:
- Bulă, mă bucur că ai venit la slujbă! Ce te-a determinat să vii, în
cele din urmă?
Bulă răspunse, cu sinceritate: - Părinte, acum ceva vreme mi-am pierdut pălăria şi iubesc acea
pălărie. Ştiu că şi Gheorghe are una fix la fel şi ştiu că vine la
biserică în fiecare duminică. De asemenea, ştiu că trebuie să şi-o
dea jos în timpul slujbei şi că, probabil, o va lăsa în cuierul de la
intrare. Aşa că, urma să plec mai devreme şi să-i fur pălăria.
Preotul, puţin mirat, continuă: - Păi, Bulă, văd că nu i-ai furat pălăria lui Gheorghe. Ce te-a făcut
să te răzgândeşti?! - Păi, după ce am auzit predica despre cele zece porunci, m-am
decis că nu este nevoie să-i mai fur pălăria lui Gheorghe.
Cu lacrimi în ochi, preotul i-a zâmbit lui Bulă. - După ce am vorbit despre «Să nu furi!», te-ai decis că preferi să
stai fără pălărie decât să arzi în iad? Este minunat, Bulă!
Bulă a dat uşor din cap, apoi a spus: - Nu, părinte, după ce aţi vorbit despre «Să nu preacurveşti!», mi-
am adus aminte unde mi-am lăsat pălăria.
Bulă, un bărbat plăpând, n-a prea avut noroc în căsătorie. Prima
lui soţie, activistă de partid, noaptea în pat, îi tot spunea: “Mai mult
şi mai bine, Bulă!”. A doua, profesoară: “Repetă, Bulă!”. A treia,
farmacistă, îl înnebunise: “Bulă, de trei ori pe zi: dimineaţa, la prânz
şi seara”. Dar acum, cu a patra, Bulă avu noroc: inginer agronom. A
fost foarte înţelegătoare: “Bulă, numai când poţi; pentru restul,
chemăm soldaţii şi studenţii”.