Cristofor Columb nu ar fi descoperit niciodată America dacă ar fi
fost căsătorit, din cauza întrebărilor pe care i le-ar fi adresat soţia.
Unde te duci?
Cu cine?
De ce?
Cu ce?
Ca să descoperi ce?
De ce tu?
Eu ce fac dacă pleci?
Pot să vin cu tine?
Când te întorci?
Ce îmi aduci?
Iar apoi, bosumflată, soţia lui Columb nu s-ar fi oprit aici. Ar fi
putut continua astfel: Se pare că ai un adevărat plan! De ce? Nu mă
minţi! De ce îţi faci asemenea planuri? Văd că sunt din ce în ce mai
multe în ultimul timp. De ce? Te părăsesc! Nu mă mai întorc nicio-
dată. De ce nu mă opreşti? Nu înţeleg de ce e atât de importantă
chestia asta cu descoperirea. Şi de ce nenorocita aia de regină îţi dă
toate vasele alea? E mai frumoasă ca mine? De ce te gândeşti şi nu
răspunzi? Întotdeauna călătoreşti şi iar călătoreşti... Nu pot să în-
ţeleg ce naiba vrei să descoperi!
Pesimistul vede într-un tunel întunericul, optimistul vede lumina
de la capătul lui, realistul vede luminile trenului care vine, iar
mecanicul de locomotivă vede trei idioţi pe şine.
Necăjit, un muncitor se întreabă în faţa fabricii:
- Eu proprietar, eu producător... De ce dracu’ m-am dat afară?