Soacra salariatului român
(după Dimitrie Bolintineanu)Pe o stradă îngustă, într-un bloc recent,
Unde bate vântul şi-i pe jos curent,
Tânăra nevastă plânge şi suspină
Că-i oprită apă şi nu e lumina
Şi că la serviciu soţul ei iubit
A plecat la 6 şi n-a mai venit.
Orologiul sună noaptea jumătate.
Jos, în bloc la poarta, oare cine bate?
- Eu sunt, mamă soacra, sunt făcut covrig
Vin de la serviciu şi sunt mort de frig!
Tânăra nevastă fuge să-i deschidă
Însă din balcon mama soacră-i strigă: - Ora e târzie, eşti un derbedeu,
Unde ţi-e chenzina, nu-ţi sunt soacra eu! - Nu sunt eu de vină, soarta fuse crudă
Am muncit că boul pe 50%...
Am venit acasă să mă încălzesc
Şi să fac o baie, să mă odihnesc! - Ai venit degeaba, îi răspunse soacra,
Fiindcă nu-i lumina şi-i oprită apă!
Du-te la serviciu şi de-o fi să mori
Vine sindicatul cu-n buchet de flori!