Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1

După câte ţin eu minte, primeau gratis şi izmene,
Chiar din mâinile lui Oprea, cel cu clipitul din gene.
Cât au stat prin aplicaţii, n-au avut nimic a pierde,
Căci au stat, pe banii ţării, la aer şi iarbă verde,
Dac-au mers, când a fost cazul, şi la niscai inundaţii,
Au primit mâncare gratis, la gamelă, ca soldaţii,
Au primit grade la termen, unii chiar şi decoraţii,
Aşa că s-o lase moale cu tot felul de-aberaţii!
Fesul ăla tot nu-i gata, ca să pot să îl probez?
Dă din andrele mai iute, că-ncep să mă enervez!
Cât împleteşti tu acolo, unul pe dos, trei pe faţă,
Ia să-mi chem aghiotantul, că-n pahar mai am doar gheaţă
Şi-aş avea, după aceea, o dorinţă, dar expresă,
Vreau să aflu de la tine ce mai zic ăia prin presă!



  • Să nu-ţi dea prin gând, Mărite, c-aş fi eu prăpăstioasă,
    Dar să ştii că treaba asta cu imaginea e groasă,
    Ziariştii şi-analiştii au înebunit cu toţii
    Şi strigă prin studiouri, zi şi noapte, „Hoţii, hoţii...”,
    Alta neavând ce face, stau cu toţii la taclale
    Şi se iau, fără ruşine, de neamul Măriei Tale.
    Ca să vezi ce îndrăzneală la unul ciufut, Ciuvică,
    Să se ia de armamentul traficat de Mirciulică,
    Ca să nu mai zic de faptul că ziariştii, în goana
    După câte-o ştire-bombă, s-au legat şi de Ioana,
    Cum că ar fi primit casa şi biroul de serviciu,
    Drept plocon pentru matale, de la Puiu Popoviciu.
    Bârfe, Doamne, numai bârfe, doar asta ţi-i dat s-auzi,
    Bine-ar fi să ieşi pe sticlă, la B-1, să-i acuzi
    Pe nemernicii aceştia care nu mai ştiu de frică
    Şi-au luat-o în tărbacă până şi pe aia mică,
    De-a ajuns, biata, s-o lase cât mai moale şi cu clubul
    Şi cu casele de modă, fiindcă s-a cam strâns şurubul

Free download pdf