Normal şi cum şade bine unei familii de intelectuali,
imediat după ce am coborât din tren, Claustrina căzând
spectaculos de pe ultima treaptă şi arătând lumii sfoara căreia
în limbaj comercial i se spune bikini, ne-am repezit la
celularele de la oblânc să raportăm acasă că am ajuns cu bine
pe litoral. O parte dintre supravieţuitorii coborâţi din trenul-
cuptor având instalaţie de aer condiţionat care nu lăsa
temperatura să coboare sub patruzeci de grade Celsius, erau
oameni serioşi, gravi, vorbeau singuri despre TVA, Remeş,
NATO şi se chinuiau să numere fără calculator ordonanţele de
urgenţă ale Guvernului. Se nervau, o luau de la capăt... Dar cei
mai mulţi umblau de colo-colo pe peron vorbind tare şi
importanţi la celulare...
- Auzi, fă, striga un individ încălţat cu bocanci de schi,
vezi de purceaua aia şi cheamă veterinaru'... Cum, de ce,
toanto? Păi, nu-mi zâsăşi tu că are ceva? Oleo, parc-ai fi din
Caracal, fi-r-aş al dracu', că rămânem fără trichineloză tocma
de Crăciun... Ei, ghlumii, ce naibii! Tu nu pricepuşi că făcui un
spirit de glumă? Da' să nu uit: vezi, poate-l culci pe veterinar
iară la noi, că vă spintec pe ambii – să dea dracu'! Bine, tu, pa!
Pe mine m-au impresionat întotdeauna oamenii hotărâţi,
chiar şi bărbaţii, aşa că, într-un moment de entuziasm
inconştient, m-am apropiat de el şi i-am zis:
- Felicitări, domnule, mă bucur că ne-am cunoscut, pe
mine mă cheamă Haralampy...
S-a uitat la mine ca la un praz uscat şi m-a întrebat:- Zâsăşi ceva, neică? Poftim o mie şi caută-mă rapid la
Kilometru' 7... Plecaşi? Venişi? - Hallo! Hallo! ţipa o voce de femeie isterică. Hallo,
puiuţ, m-auzi? Am ajuns cu bine... Cum, de unde vorbesc? De
pe Aeroportul Vnukovo! Ai în cap sticksuri? Din gară vorbesc,
dragă, de pe peronul din Constanţa, ca să vezi că te iubesc. Stai