care, pusă în practică, ar fi aruncat un sfert din oraş în aer.
Asistentul, învineţit de mânie, i-a zis:
- Domnu' student, este vorba despre haş-doi-o - adică,
apă, iar ceea ce i-ai suflat dumneata este dinamită în stare
pură - nu ţi-e ruşine? Cum poţi să-i sufli aşa ceva?
Iar unul dintre colegi, un ardelean trezit dintr-un dor de
plaiurile natale, i-a zis bucuros:
- Noa, mă, ai suflat-o-n fund pe Marcela? Suflat. De-amu
poţi mere dracului...
Şi, de-atunci, i-a rămas numele de „suflat în fund în Re
minor” – ultima precizare fiind făcută de către un student de la
Conservator.
În orice caz, după ce s-a întors de la psihiatrie, a devenit
cu totul alt om: umbla pe stradă cu o Biblie în mână şi striga în
gura mare textul Apocalipsei învăţat pe de rost, în răstimpuri
urlând:
„- Oameni buni! Pocăiţi-vă până nu e prea târziu. Uniţi-vă
întru domnul şi lăsaţi nelegiuirile şi corupţia dracului... Iartă-i,
Doamne, că nu ştiu de capul lor... Mă, nefericiţilor întru
Domnu', vă doare-n cur – iartă-mă, doamne –, de poruncile
domnului, că v-a zis să vă iubiţi aproapele, iară voi vă culcaţi
cu el în pat, vă dedaţi la homosexualisme, pedofilii şi
lesbianisme... Că întâmplase-vor Sodoma şi Gomora peste voi,
de nu va mai sta piatră pe piatră, ordonanţă de urgenţă peste
ordonanţă guvernamentală, coaliţie peste fuziune şi tandem
peste tandem, amin!... Luaţi aminte la ce zice sfânta scriptură,
că adevăr vă zic vouă: ceasul e-aproape... Numele Tatălui, a
Fiului şi a... Marş, potaie! 'Ţ-ale dracului, că nu e departe
vremea când javrele vor deveni majoritare şi vor conduce ţara.
Ha-ha-ha! – prima şi singura ţară din lume condusă de un
câine! Că zice Apocalipsa: animalele se vor înmulţi şi vor
stăpâni lumea...”