Dumitru Huruba - Scuzati ca ne-am cunoscut...

(NeluLucian) #1

Era mare hărmălaie, urlau femei, plângeau copii, lătrau câini...
în paralel se încăieraseră şi Soacră-mea cu vecinul pentru iezi
şi când a văzut că veneam pe post de CLINTONATO, s-a
înverşunat şi mai şi pocnindu-l pe vecin în cap cu sucitorul
exact când acesta zicea:



  • Ho, zăludă ce eşti! Eu ziceam să iai şi ţapu' la tine, că eu
    şi-aşa nu am ce face cu el - bată-l Dumnezeu, că mi-a ros tot...


Soacră-mea s-a liniştit brusc, l-a bandajat pe vecini şi-abia
după-aceea mi-a zis:



  • A, tu ce cauţi aici, mă? Ai lăsat-o pe aia singură la
    mare?

  • Da' nu trimisăşi matale telegrama?

  • Eu ?! Apăi, eu am bani de telegrămuri?
    Exact ca-n filmele cu proşti.
    N-am continuat discuţia. Inapoiat la Neptun, prima
    întrebare care mi s-a pus, a fost:

  • Tăticule mi-ai adus iezii?
    V-am spus că băiatul ăsta nu-mi seamănă!

  • Nu, iubitule, i-am răspuns. Ei au mămica lor, trebuie să
    mănânce lăptic, să crească mari, să...


Vroiam să zic: să-i tăiem de Paşti.


  • Da' mămica a zis că mi-i aduuuuci, a început să miorlăie
    fiu-mi-o.

  • Las' că merge mămica după ei la noaapte...
    Noroc că ea se afla în acel moment pe plajă.
    Era spre seară, ultimele raze îşi făceau datoria bronzând
    tot ce întâlneau sub formă de trup omenesc, iar eu,
    plimbându-mă pe alei altădată interzise, auzeam de undeva
    zumzet important de discuţii. Erau politicienii croind viitorul şi
    binele ţării în vremea concediilor. Să mai fi spus cineva că ai

Free download pdf