bătând-o pe spate cu simpatie. Mi-a tras şi ea o labă încât o
jumătate de oră am văzut filmul în relief. Când mi-am venit în
fire, strămoaşa striga:
- „Jos neocomunismul! Trăiască monarhia!”
Auzind-o, câteva momente am rămas pe loc repaus din
punct de vedere mintal, abia într-un târziu reuşind să exclam în
deplină concordanţă cu starea psihică a unui ardelean
cumsecade: - „Nii, mă: asta grăieşte!”
- „Apăi, cum!”, s-a minunat unchiul de neştiinţa mea”.
Drept care, după terminarea filmului, ne-am bucurat cu
toţii de cunoştinţă. Din păcate, din lipsă de spaţiu şi paturi, a
trebuit să-l culc pe unchiul cu maimuţa în camera mică, unde
am doar o canapea. Dimineaţa i-am găsit dormind: ea agăţată-n
coadă de candelabru, el plin de zgârieturi pe faţă. Pentru că
unchiul face parte din partidul de guvernământ. Nu ştiu, că nu
mă pricep la politică – treaba lor...