care ar fi continuat mult şi bine, dacă la o „operativă”
tehnicianul Cătălin Bilbor ar fi tăcut din gură...
- Poate că eu sunt cam prost, a aproximat el.
Şi se simţise în glasul său sinceritatea, plus că îl mai şi
linişti careva din sală: - E sigur, Cătăline, fii liniştit...
Managera generală bătu cu pixul auriu în cana de cristal
iar Cătălin Bilbor continuă: - Deci, ca să mă esprim eufemistic, eu nu înţeleg, totuşi,
de ce avem noi nevoie de măgari...Mi se pare de-a dreptul
oribil de compromiţător ca o firmă prestigioasă, cum suntem
noi, Pulberea, să folosească pentru delegări asemenea
mijloace... - Doar în judeţ, îl linişti cineva din sală.
- Mai concret, domnule Bilbor, l-a rugat managera
generală. - Deci, eu nu ies pe poarta întreprinderii călare pe măgar!
Am fost operat de hernie şi... - Dar e un animal biblic, domnule, l-a atenţionat vocea din
sală. Mai ştiţi? Fuga în Egipt, chestii... - Da, zise managera absentă. Altcineva...
- Consider, zise un inginer tânăr, că problema măgarilor
trebuie privită în perspectivă şi mai ales ca o idee care este
absolut necesar să fie acceptată... - Da, altcineva...
Până la urmă cei prezenţi căzură de acord că, măcar o
anumită perioadă, mijloacele de transport trebuiau folosite în
paralel şi prin rotaţie. Aşa stând lucrurile, luni dimineaţa la
poarta întreprinderii aşteptau să plece pe teren un CIELO,
DACIA şi DOI MĂGARI. Era prima încercare de folosire a