măgarilor pentru plecarea în delegaţie, în consecinţă, la ora
şapte şi-un sfert majoritatea funcţionarilor participau – într-un
fel sau altul – la marele eveniment. Apărură şi cei doi
inspectori cu serviete diplomat şi se apropiară de măgari, în
timp ce se auziră câteva bătăi din palme, iar cineva de la o
fereastră strigă:
- Domnilor colegi, să luaţi bujii de rezervă...
- Şi curele de ventilator, strigă altă voce.
- Încercaţi-le semnalizarea...
- Şi frânele.
- Verificaţi-ii la aneze...
Sosi şi managera. Zise: - Gata, băieţi – plecarea!
CIELO şi BREACK-ul plecară.
Un măgar clătină din cap şi sforăi. - A pornit motorul, constată Cătălin Bilbor. Hai, cine se
urcă la volan? - Eu, zise un inspector.
Îşi trase pălăria pe ochi, se apropie de animal şi-i zise: - Sper să nu avem probleme...
Însă nu reuşi mare lucru: măgarului nu-i ardea de plecare
pe teren. Făcu ce făcu şi îş trânti pe inspector cu capul de gard,
îi călcă servieta şi pălăria în picioare apoi, după cum traduse
portarul, îl înjură printr-un muget de fiinţă profund jignită în
amorul propriu. Inspectorul se culese cu greu de pe jos şi
spuse că, întrucât avea de întreţinut o familie formată din trei
persoane plus mama-soacră, el abandonează lupta
considerând-o inumană ca şi, de altfel, însăşi atitudinea
măgarului. Se creă un moment penibil: celălalt inspector spuse
că nci el nu se simţea suficient de pregătit moral să înfrunte un