astfel de adversar. Ba chiar se jură că i-ar fi făcut o mare, chiar
inegalabilă plăcere o ieşire pe teren cu un asemenea mijloc de
transport, dar că, din respect pentru sănătatea colegul lui, se
simţea obligat să-I fie alături pentru a-i da îngrijirile necesare.
Însă şeful serviciului Pripoare şi Crânguri luă spusele lor drept
glume şi zise:
- Vă e frică, asta e!
- Aia zic şi eu se auzi vocea lui Cătălin Bilbor. Arătaţi-le
Dumneavoastră cum şi ce... - Doar nu crezi că mi-e frică şi mie...
- Eu !? Apoi, nu vă cunosc?
Vrusese să adaugecă îl cunoaştea toată lumea de când, cu
ani în urmă, întrase călare în restaurantul Bachus Dezlănţuit...
Şeful serviciului prinse animalul pe picior greşit şi i se
săltă în spinare, dar se luptă degeaba să-l pornească din loc.
Adevărul era că nici nu ştia cum să-l îndemne, aşa că apelă la
colegi şi la subalterni, care puseră imediat umărul la împins,
însă tot fără nici un rezultat. Atunci Cătălin Bilbor zise:
- Domnu’ şef, să încercăm cu foc. Ne aflăm în prag de
iarnă şi toate mijloacelede transport pornesc mai greu, darmite
măgarii... - Aşa-i, aşa-i!, strigă vocea de la fereastră.
Într-adevăr, ideea era excelentă, aşa că cineva aprinse un
ziar şi plimbă flacăra pe sub burta măgarului. Cu un răget
disperat, acesta demară vijelios şi, în aclamaţiile celor prezenţi,
dispăru imediat după coleţ în timp ce şeful serviciului, care
reuşise să-l apuce de urechi, începu s-o strige pe maică-sa.
Drept consecinţă aincidentelor menţionate, în după-
amiaza aceleiaţi zile, se luă hotărârea ca noile mijloace de
transport să participala un curs de perfecţionare şi adaptare
împreună cu cei doi inspectori. Iar pregătirea trebuia să fie cât