... Eh, erau alte vremuri – acum trăim Apocalipsa pe viu,
iar fiu-mi-o, Ion Ronaldo-Şvarţenegher, mă întreabă la ceas de
seară şi de rugăciune:
- Tati, nu mai moare odată nenea Vergu să-i luăm capra?
Vergu e vecinul nostru de la etajul 11 şi are o capră în
balcon...
Până una-alta, în ceea ce priveşte crearea unei enclave de
care am fost acuzaţi de către un politician care a distrus
imaginea ţării pe următorii vreo cincizeci de ani, pentru
lămurirea lucrurilor, voi reproduce un fragment de dialog
semnificativ şi disculpant dintre nevastă-mea şi o vecină:
- Auzi, Claustrino? i-a zis neveste-mi, m-a sunat năşica că
au adus enclave proaspete la ABC-ul lu' Goreanu... - Din import?
- Zice că da.
- Şi cum se dau?
- Treişpe mii kilogramul.
- Voi aţi luat?
- La ce? Că al meu e-n greva foametei, iar eu sunt în cură
de slăbire. Da' poate că iau câteva kilograme să pun la borcan
pentru iarnă... - Bine, tu... Mersiu, pa!
Vă daţi seama ce poate să însemne asta? Adică, în toiul
iernii, ai poftă de enclavă, desfaci borcanul şi-i trânteşti un
gulaş cu mămăliguţă de salivează pavlovian trei sferturi de
cartier. Desigur, enclavele pot fi preparate şi sub formă de
zeamă acrită cu borş, pane (accentul pe e!), ţinându-se seama
de dimensiunile dorite de invitaţi, pentru că nu toată lumea
vrea enclave la fel de mari, precum şi friptură la ceaun de
fontă...