- Mulţumesc, îşi înclină Grindea capul cu eleganţă. Am să
te propun cetăţean de onoare...
Pentru neştiutori trebuie să spun că Putineasa este o
localitate cu 7 case dintre care două sunt locuite de nişte
preistorici, fiecare trecut de nouăzeci şi trei de ani, celelalte
cinci atârnând prin copaci în urma inundaţilor şi alunecărilor de
teren...
Dar facem linişte, să mai auzim slujba domnului şef de
serviciu. Din păcate nu se mai aude decât un soi de gemete,
semn că domnia sa se află în faza preinfarctului, ar spune
cineva care nu-l cunoaşte. Insă noi ştim că are suflet şi caracter
de oţel vidia, aşa că Eugen zice:
- Cum, domnule ?! Adică, noi, componenţi intelectuali ai
acestui birou să nu avem parte de prime?...
La o asemenea întrebare ne simţim proşti şi doar colegul
Grindea, revenit din lumea reveriilor, zice cu un oftat:
- Eh, dacă aş avea un tanc...
Şi are dreptate...
„Cadristul” închide uşa dinspre domnul şef şi ajungem la
concluzia să punem mâna care pe ce poate şi să asediem
administraţia; îl luăm ostatec pe director şi mai vedem noi.
Suntem gata să hotărâm ora şi data atacului. Adică, până când
intelectualitatea din ţara asta să fie călcată în picioare? In
coformitate cu o frumoasă şi trainică tradiţie, discuţiile sunt
aprinse, contradictorii şi constructive, astfel că după nici două
ore de dezbateri ne simţim bine pregătiţi fizic şi moral pentru o
ceartă cum de multă vreme n-a mai avut loc pe meleagurile
Departamentului nostru. Analizând, însă cu luciditate situaţia,
„cadristul” spune că, de fapt este vorba despre două variante
mari şi late de rezolvare a problemei: să ameninţăm conducerea
cu greva generală ca ultimă şi definitvă răfuială, sau să dăm un