Da’ pe mine, onorată instanţă, tot nu m-a convins, aşa că
i-am zis:
- Bade, pruncu nu e al meu,să fie clar! Poate fi şi Monika,
că eu nu-s Clinton, salut! Că mă inervasem, doamnă
judecătoare, rău de tot... Şi-a mai apărut şi aspersoru’ de mă-sa
Mirindei, care mi-a zis stropindu-mă cu salivă: - Mecluleeee! Ia uite ce are buny, cu igrec, vă rog.
Şi, când mă întorc, văd că ţinea în braţe pruncu’...
Doamna judecătoare şi onorată instanţă, să mă trăznească-
aici, în mijlocu’ tribunalului, dacă am văzut copilmai negru
ca ăla! Ce să am cu africanii, doamnă? Da’ ziceţi şi
dumneavoastră: eu blond, Mirinda blondă... Măcar de era
şaten, mă făceam că nu ştiu cât e ceasu’, şi uitam de naşterea
înainte de veme, da’ aşa...
Da, da! Sigur, aici nu eu pun întrebări, da' am voie să mă
întreb, nu? Bine, nu mai intru în alte amănunte pe care, aşa
cum rezultă din dosar, i le-am spus lu' socru-mi-o înainte de a
ne bate ca orbeţii pentru că i-aş fi pătat onoarea Mirindei.