MANUAL CONJUGAL-ALTERNATIV
Ultimul conflict armat cu nevastă-mea, Parfenia, l-am
avut în urmă cu câteva zile din cauza manualelor alternative de
istorie. Fiindcă m-am găsit eu deştept – când mă trezesc din
somnul de după-amiază, de regulă am inexplicabile crize de
inteligenţă şi infatuare – să-i spun că majoritatea manualelor
respective sunt nişte...Şi i-am şoptit cuvântul la ureche. De ce
la ureche? Pentru că, acu’ vreo doi ani, în timp ce băteam un
cui în perete, a sunat telefonul. Ridic receptorul, aud nişte
paraziţi, o respiraţie grea, apoi o voce calmă de bărbat, dar
categorică:
- Dom’ Stradivariu, dă mai încet cu ciocanu ăla, că-mi
bruiezi televizorul!
Era vecinul de la parter – noi locuind la etajul 11...
In mod normal şi civilizat ar fi trebuit să-i bag pe fir o
sacoşă de drăcuieli olteneşti coroborate cu înjurături româno-
maghiare culese din Podişul Transilvaniei şi să-l las vorbind
singur. Dar n-am putut. Am pus încet receptorul lângă telefon,
m-am aşezat în genunchi lângă măsuţă şi, după ce mi-am
scuipat de trei ori în sân conform eficientei metode strămoşeşti,
am purces la zicerea unui „Tatăl nostru” cu speranţa că nu mă
hăbăucisem de tot de cap. În poziţia respectivă m-a găsit
nevastă-mea, Parfenia, care m-a întrebat cu glasul siropos – ca
de obicei când îmi provoacă leziuni sufleteşti:
- Ce faci, dragule? Iar te-ai îmbătat ca un porc?