fost mândru de ea. De fapt, când e vorba de făcut rele, suntem
un cuplu admirabil: ne completăm perfect unul pe celălalt şi
găsim modalităţi de exprimare la auzul cărora firile mai
sensibile dau în preinfarct...
Adevărul este că numai prin reducere demografică
populaţia rămasă o va duce mai bine, aşa că Guvernul ar trebui
să ţină seama de aportul nostru...
... Deci, i-am spus ei părerea despre manuale, ei care este
o mare iubitoare şi cunoscătoare de istorie. Aflându-ne în
bucătărie, după ce domnia sa, cu potenţiometrul adrenalinei
dat la maximum, tocmai îmi ţinuse o prelegere despre ingrata
şi umilitoarea soartă a femeii. La protestele mele, din pură
întâmplare, mi-a tras o ameninţare cu polonicul spre tâmplă,
încât am purtat ochelari de soare chiar şi când ploua ca la
potop (Dar îmi convine să cred că din greşeală, totuşi), şi
imediat i-am considerat pe Vlad Ţepeş vampir, pe Mihai
Viteazul aventurier de duzină, iar pe Ştefan cel Mare curvar,
deci exmatriculat dintre canonizaţi. De fapt, aşa cum rezulta
din cercetările sincere ale unor istoriografi care învăţaseră
istoria carpato-danubiano-pontică după manualul tradus la noi
dintr-un text descoperit pe un papirus şi intitulat: „Fratre,
fratre, brânza-i pe bani, my sono Decebalus per Scorillo! Good
Bye...” Ce a urmat nu mai descriu; voi nota doar câteva pagube
de război: ciorba vărsată pe aragaz, sărmăluţele împrăştiate pe
mochetă – noroc că acest produs culinar este confecţionat de
Parfenia cu asemenea artă, încât unui neavizat îi vine destul de
greu să-l dezmembreze fără pânză de bomfaier şi menghină –
concept filozofico-gastronomic pe care i l-am propus la ultimul
Revelion. Din acest motiv, am petrecut noaptea dintre ani
fiecare la părinţii proprii, şi am văzut că era bine; alte pagube:
trei ghivece de flori mutate pe balconul vecinului, vâjâind exact
prin dreptul urechii cu care acesta recepţiona scandalul nostru;