masa din bucătărie cu un picior rupt, iar tabloul nostru într-un
moment de iresponsabilă tandreţe, transferat pe deasupra
capului meu, la foarte joasă înălţime, din sufragerie în
dormitorul fiului nostru nelegitim Serafim-Onuţu... O parte
dintre manualele alternative care au produs în căsnicia noastră
acest monstruos declic, ne învaţă – lucru de care eu n-am ţinut
seama – cum că n-are rost să ne mai zdrobim atâta sternul cu
pumnul că suntem urmaşii celor mai viteji dintre traci, urmaşii
Romei, precum şi ai lui Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân,
Alexandru cel Bun, Ion Vodă cel Cumplit, Radu cel Frumos,
Mihnea Vodă cel Rău, Vlad Ţepeş, Ceauşescu cel Dictator şi
alţii. Ne-ajută ei cu ceva să intrăm în Europa? Cel mult ne
încurcă. Mai bine să o luăm pe filiera genealogică spre origine
pentru a afla că Dumnezeu, într-un moment de lehamite şi de
regrete sincere vizavi de relaţia hominizilor cu El, l-a întrebat
pe consilierul cu probleme geografo-economico-demografice:
- Fiule, tu răspunzi de zona asta, cum îi zice?
Şi i-a indicat cu o baghetă electronică pe hartă zona în
cauză. - Este ţara lui Papură-Vodă, Străluminate, i-a răspuns
consilierul, iar în momentalul de faţă o conduce unul dintre
urmaşii acestui însemnat domnitor... - Papură?! Apoi nu-i ăla de-l repartizarăm sub Talpa
Iadului? Şi n-am stabilit odată că unde a domnit el e haos şi să
luăm legătura cu NATO lui? s-a mâniat Domnul. - Şi dacă nu aprobă Consiliul de Securitate, Părinte?
- Da, şi? In Iugoslavia n-a fost la fel? Vrei să spui că
NATO a avut aprobare de la ONU şi Consiliul de Securitate?
Tu crezi că eu nu citesc ziarele? Aşa au vrut americanii, aşa a
fost... - Da, stăpâne, dar n-a vrut electoratul să fie altcineva
decât un urmaş al lui Papură Vodă...