- Electoratul !? Cine-i ăsta? Ia adu-mi repede recipientele
cu esenţă de marasm, corupţie, desfrău, intoleranţă, violenţă,
crime şi tot ce mai avem în depozit, fiindcă mi se pare că acolo
e ceva mai putred decât în Hamlet... - Ăla cine-i, Doamne,? Că n-am auzit... S-a interesat
consilierul. - Auzi, fiule!, s-a supărat şi mai rău Domnul. Mai puneţi
mâna pe carte, fraţilor, că ne analfabetizăm cu toţii!
Scaraoschi, care era şi el prin zonă, i-a şoptit repede
consilierului:
- Mă, oaie, vezi că e vorba de Shakespeare – ţi-am spus,
da’ te costă un gulaş. Vorbeşte cu Ivan Turbincă... - Ia din toate astea cu tine, a continuat Domnul, şi te rog
ocupă-te pentru limpezimea lucrurilor! Bagă FBI-ul şi CNN-ul
pe ei - urgent! Aştept raportul... Eşti liber! - Am înţeles, Doamne!, s-a împleticit consilierul, dar n-am
bani de deplasare... - Ei, las' că-ţi dau ăia... Ei n-au monedă naţională?
- Lei, Doamne ?! Măcar diurna dă-mi-o în valută...
- Bine-bine, vorbesc eu cu FMI-ul!...
În bulibăşeala care era pe-atunci, încât nimeni nu mai ştia
ce e şi cum e, consilierul – ocupat până peste cap cu pile pentru
Eden şi alte matrapazlâcuri cărora le spunea afaceri minore – a
creat urgent o populaţie nouă, o corcitură care avea în
componenţa biologică esenţe de tot felul plus câte ceva
începând cu romanii şi terminând cu Ceauşescu cel Dictator.
Nu fusese complicat, iar în ziua următoare i-a şi raportat
Domnului: - Prealuminate, am dus la îndeplinire porunca.
- Bine, fiule, adu-mi şi mie o mostră...