- Am înţeles, mânca-ţi-aş inima şi creierul tău de-nşcolit.
Şi ca să-ţi arăt că ştiu ce e aia protecţie socială, uite-aici cinci
mii de lei şi ia-o spre gară. Da’ fără să te uiţi Or fi fo şaptişpe
kilometri, da' dacă zici că ai paşaport - te descurci... Nădragi
rupţi în fund văd că ai, sacoşă Made in USA ai, la păr nu
te-ntrece nici Maria Dragomiroiu... Mă bucur că ne-am văzut şi
succes! A, vezi să treci strada pe unde-s linii albe... Poftiţi –
mai e cineva? Domnu', închideţi uşa - mersiu. - Nu pot.
- Am înţeles, domnu'. treceţi pe culoar şi păstraţi liniştea,
ordinea şi curăţenia. Gata, am plecat – Doamne-ajută! Ha?
Parcă aud un scâncet... A, domnu' cu căţelu'! Pe unde şi când
naiba ai urcat, bade? Apăi, ce ţi-am ceterat eu? Fi-r-ar a
Dracului de zoologie şi băga-mi-aş levieru'-n ea de şoferie!
Unde-i animalu'? Dacă nu cobori în trei minute cu monstrul,
să ştii că se lasă cu morţi şi răniţi... Hai, gata: îmi pare rău că
ne-am cunoscut şi la bună vedere spre mare, pa, cuţu'!
Prindeţi-vă bine de scaune, că zburăm...
Cu motorul ambalat la maximum, autobuzul porni. Părea
ca merge pe bolovani şi şoferul anunţă la fel de vesel ca la
început:
- Am până. Toată lumea jos, rapid! Mergeţi acasă şi
petreceţi un plăcut sfârşit de săptămâna în sânul familiei, că
n-am roata de rezervă. Ne vedem luni la aceeaşi oră fără
animale, ura!