Vietatea s-a repezit la el, i-a sărutat mâna, şi fusese gata să dea
în apoplexie când i-a mai şi şoptit:
- Bade, psst! Ştii că s-a abrogat Articolul 200 din Cod?
Eşti de-al nostru. Treci deseară pe la mine... - Adică, mă credeţi homosex..? a reuşit el să întrebe.
- Psst! a şoptit din nou celălalt misterios. Te-aştept...
El s-a enervat, l-a înjurat pe tip şi, într-un acces de furie,
l-a trimis direct spre perioada embrionară. Celălalt i-a aruncat o
cheie ruginită şi cuvintele: - Vila „Căţelu”, camera şaptişpe.
„Vila” era un fel de cocioabă cu etaj şi mansardă, iar când
a deschis uşa camerei, l-a trăznit o duhoare de resturi de
mâncare alterată, fum de ţigări proaste şi de alcool, încât a
regretat o fracţiune de secundă că n-a acceptat invitaţia
recepţionerului... Între timp se înserase, şi i s-a părut că, la
intrarea lui, vreo două regimente de şoareci sau şobolani se
năpustiseră spre cazărmile proprii...Căutase pe întuneric
întrerupătorul prin zona unde credea el că ar fi trebuit să fie.
Acolo şi fusese, numai că rămăseseră doar două fire care îl
trântiseră de uşă cu atâta putere, încât aceasta sărise din
balamale. Îşi pierduse cunoştinţa, iar când şi-a revenit, dar încă
având mintea cam tulbure, a bolborosit fără să deschidă ochii: - Mă doare-n fund...
- Bine, dom’ Tiriplic, s-a minunat Fănuţu, astea-s vorbe
de om intelectual? - Păi, mă durea, domnu coleg, jur pe ce vrei.
În orice caz, de undeva, ca din altă lume, s-a auzit atunci
râsetul ca un chiţăit de şobolan supraponderal al
recepţionerului... - Şi de unde zici matale că ţi se trage toată treaba asta? l-a
întrebat colegul Nelu.