faci? Cum te-mpaci cu ciprioata? Ei, nu te supăra, că aşa le zic
la toate...
Tânără, frumoasă şi molipsitoare cu exuberanţa ei, Lioara
împrăştia împrejuru-i sănătate, vigoare şi viaţă. Unele colege o
invidiau, altora le era indiferentă, dar cele mai multe spuneau
că nu era normală. Insă toate toate părerile, răutăţile sau chiar
jignirile consistente şi directe îşi pierdeau din putere şi din sens
în faţa fericirii afişate de tânărul şi prosperul cuplu.
Se apropia a doua naştere şi medicul-ginecolog care, în
treacăt fie spus, o consulta cu deosebită plăcere pe Lioara,
confirmase prezicerea unei vrăciţe din junglă că avea să aducă
pe lume o fetiţă. Care şi veni, doar că puţin cam prea devreme
faţă de aşteptările majorităţi rudelor, prietenilor, colegilor şi
cunoscuţilor, inclusiv ale fiului ataşatului, Exu Bhytu, fericitul
tătic care, la vederea noului spor demografic exclamă:
- Auzi, tu, curvă: ce e cu decolorata asta? Câte luni sunt
de când ne-am contactat noi? 'Tu-ţi jungla mă-tii de ştoarfă!...
Din cauza revoltei din suflet, Exu Bhytu vorbise într-un
dialect atât de curat-românesc, încât ar fi îndeplinit condiţiile
pentru un certificat de dizident sau de brav român diasporean.
Dar, la drept vorbind, o piele atât de alb-străvezie cum
avea fetiţa, putea să fi făcut pe orice tătic să înveţe pe loc o
limbă străină...
In rest, fetiţa era sănătoasă şi cu tendinţă de frumuseţe
nordică sau măcar temperat-continental-ciobănească de prin
Călimani, în vreme ce pe Lioara a bătut-o Exu Bhytu într-un
stil african aparte, până când ea a recunoscut că o violase trei
nopţi consecutive şi cu mare cruzime fiul unui ataşat comercial
al unei ţări nordice...
Nenorocirea a fost că era blond, înalt şi frumos –
animalul!