Mare prost Gicu ăla! Prost-prost, da' strigase şi el nu-ştiu-
ce la Revoluţie, spărsese o fereastră de la primărie, strigase
după s secretarul de partid de la ceape că era încurcat cu Sesilia
lu' Duzanu şi îi ceva ştab pe la Bucureşti? Îi. S-a învârtit la
momentu' potrivit? S-a învârtit. Azi-măine-i ministru, porcu'
dracului! După ce plânsese două zile să fie primit în PCR...
Ducă-se naibii!
- Da' băiatu' meu să se ocupe cu porcării de astea, afişate
pe pereţi?
Când vine, când vin, îi bat pe-amândoi ce n-a văzut
Parisu', să fie în clar... Adică, ce? A, Ia stai că le fac eu figura...
Se duse în bucătărie, luă un cuţit, îngenunchie în vană şi
începu să radă tăieturile din reviste. Ajunse cam la jumătatea
lucrurlui. Într-o fracţune de secundă, îi trecu prin minte că îl
trăznise când jetul de apă clocotită îl pocni în cap. Scăpă cuţitul
din mână şi nici nu-şi dădu seama cum ajunse sub chiuvetă cu
respiraţia tăiată, aşteptând să se năruie ceva pe capul lui. Cine
îl pusese să umble la drăcia aia cu bumb roşu? Vezi că nu
curgea apă? Îl pocnise în cap şi gata. Sută la sută vrusese să-l
omoare...
Stătea chircit sub chiuvetă abia îndrăznind să respire.
Absolut sigur, duşmanul acela stătea la pândă până să iasă el
din ascunzătoare...Drept că până la uşă nu erau decât doi paşi,
dar trebuia să parcurgă distanţa asta târâş. Porni. Linişte
perfectă. Ajunse aproape de uşă, se ridică în patru labe şi
întinse mâna spre foraibăr. Spaima, când auzi pocnetul în
spatele său, îl proiectă cu capul în uşă.
- M-o fi nimerit ?, se întrebă în clipa următoare.
Nu simţi nici o durere anume în vreo parte a corpului, dar,
fără îndoială, a doua oară duşmanul nu avea să mai dea greş.
Cu coada măturii împinse de foraibărul care nu cedă. Trebuia
să se ridice în picioare şi să... Adică, cum, mă? Moşu' a luptat