în '17, tata în '44, şi eu să mă tem de un... de o...? Că ceva e,
sută-n sută, că uite-amu mă nărăvesc – ce n-a văzut Parisu'...
Cum Dumnezeu să mă tem?
În spatele său, dinspre robinete, se auziră gemete, apoi
bolborâseli. Cineva încerca să cânte dintr-un solz de peşte, însă
nu reuşi mare lucru aşa că scuipă de supărare încât saliva îi
ajunse şi lui pe omoplaţi sub formă de stropi. Nu avea nici un
rost să mai încerce să iasă. Nimerise între nişte nebuni, sau
între fantome, care îl torturau în tot felul ca să-şi bată joc de el
şi-apoi să-l ia cu ele. Şi ce bine era acasă, la ţară! Aer curat,
luna mai, păsărici, iarbă, cuci...
- Amu s-or dus toate dracului de pomană, şi eu mor aici
ca un prost ce n-a văzut Parisu'...
... Întorcându-se seara, de la schimbul doi, feciorul şi nora
îl găsiră sub chiuvetă vorbind singur:
- Dacă încrucişăm capra cu mâţu apoi cu vaca, tovarăşe
inginer, obţinem în doar câţiva ani un mare şeptel de urmaşi.
Ce să mai spunem peste două-trei sute de ani? Dar peste o mie,
tov inginer? Ei, cum să nu ştiu algebră? Ştiu o aritmetică ce n-a
văzut Parisu'! Cum, ce fac aici? Dau lucrare scrisă la educaţe
fizică... Dacă vreţi, aduceţi-mi hainele şi autobuzul să mă
îmbrac...