străzii... Iar în ce priveşte problema aliniatului, m-a lămurit
doamna Miţa, asistenta şefă, o femeie formidabilă, cu şapte
bărbaţi la activ după cum urmează: doi s-au sinucis, unul e
coleg de pat cu mine la psihiatrie, al patrulea e dat în urmărire
generală, doi au făcut infarct, iar ultimul a fost prins la
graniţa cu Iugoslavia. După ce l-au legat fedeleş, băieţii l-au
întrebat prieteneşte: „- Ce-i, bade? Vrei să te facem poligon?
Aveai treabă la Tito?” „- Nu, în Hong Kong.” „- Problema e
că ai cam greşit cărarea, bădiuţule, i-au zis ei, şi tre' să
ocoleşti cam mult - e tocma-n partea cealaltă. Aşa că treci pe
la Timişoara, te odihneşti puţin, schimbi două-trei vorbe cu
doamna Constanţa Criste...” „- Nuuu!, a răcnit el, mai bine
împuşcaţi-mă, sau mă întorc la Miţa...
Deci, doamna asistentă şefă, mi-a zis:- Domnu' Traşcu, oficial nu mai există alienaţi mintal,
pentru că, în democraţie, toţi suntem inteligenţi şi nu ne mai
doare capul de nimeni şi de nimic, fiindcă în ziua de azi numai
proştii sunt nebuni, da' n-avem... Deci, noi scriem la diagnostic
“aliniat”, adică omul care a urmat tratamentul nostru este în
rând cu societatea - mă înţelegi? - Adică, societatea e nebună, doamna Miţa?
- Am zis eu aşa ceva ?!
După ultimele cuvinte ale asistentei şefe Miţa, pe loc
m-am simţit băgat până-n gât în fenomene paranormale şi nu
pot să nu declar în continuare că: dacă aş crede în
paranormalităţi, aş spune că sunt victima unei conspiraţii
universale care acţionează pentru distrugerea metodică a
personalităţii mele de şef de echipă la societatea comercială
„PRAF IMPEX” serele (accentul pe ultimul e!). Dar nu cred,
deşi viaţa cotidiană mă contrazice sistematic şi uneori flagrant,
bătându-şi joc cu ostentaţie şi cinism de toate intenţiile mele
pozitive, multe dintre ele cu un impact administrativ-patriotic