Daniela Gumann
_____________________________________________Actul I
Scena 1
(Sala de așteptare a aeroportului Henri Coandă
București, terminalul Plecări, cu forfotă de călători. Pe
o bancă, vorbind cu mama sa, stă Mariela, așteptând
nerăbdătoare să urce pentru prima dată într-un avion).
MAMA: Aș avea multe să-ți mărturisesc, dar să
ții minte doar atât: ești tot ce am mai de preț în
viața asta. Fără tine nu pot respira, nu pot să-mi
închipui că nu mai suntem împreună.
MARIELA: Mamă , nu mă poți opri. Nu pot da
înapoi. Deși îmi este greu...
MAMA: Îți respect hotărârea luată, fiindcă a fost
alegerea ta să muncești în străinătate, dar să nu
uiți ce-ți spun acum: oriunde vei ajunge, să știi că
tot printre străini vei fi.
MARIELA: Și ce ai vrea să fac aici, în țara asta
care nu îmi dă nicio speranță? Tu nu vezi că
milioane de tineri pleacă încotro văd cu ochii? Aici
nu se mai poate respira, nu se mai poate visa...
MAMA: Da, acum la noi se trăiește greu, dar ești
acasă... din mult puținul ce-l avem ne descurcăm,