Un rol de îngrijitoare pe scena vieţii şi a teatrului
aici, nu va fi de ajuns să ducem o viață liniștită,
tot ultimii vom fi. Eu știu că pot mai mult, mamă!
Apoi, sunt tânără, de ce să nu văd și eu o țară
străină?! Îți dai seama?! Câți nu își doresc să vadă
pământul făgăduinței, cât de greu se ajunge în
Israel?! Ei bine, eu pot să ajung acolo unde s-a
născut Mântuitorul, să învăț o limbă străină rară și
să câștig atât cât merită munca mea. ( Deși ambele
vorbesc șoptit, tonul devine apăsat, vădit deranjat și
foarte categoric, de parcă a explodat butoiul cu pulbere ).
Înțelege visul meu: am să câștig încât să-mi fac o
casă de modă , pentru noi amândouă, așa cum am
citit în romanul lui Emil Zola, „ La paradisul
femeilor ”. Nu mai vreau să muncesc zi și noapte,
făcând singură totul. Ar trebui să fiu fericită, nu-i
așa? Eu, acum, sunt patron, administrator,
croitoreasă, confecționeră, contabilă, șefă de
achiziții și vânzări și la urmă?! Îmi reproșezi: „ Tu
ai mai mult decât alții !!! ” E corect? Știe cineva de ce
am mai mult ca alții?? NU! Dar tu, mamă, știi de
ce am mai mult ca alții - pentru că muncesc mai
mult ca alții. Muncesc enorm. Eu, aici, în ritmul
acesta, nu am să-mi văd visul împlinit. Iată de ce
plec, mamă!
MAMA: (Parcă simțindu-i teama, o ia de mână de
data aceasta, o prinde strâns într-ale ei, se uită fix și
convingător în ochii fiicei și-i spune cu aceeași teamă,