Daniela Gumann
_____________________________________________încercând să o liniștească): Încă o dată, te rog frumos
să ai grijă de tine. Te rog frumos să nu mă
dezamăgești. Numai pentru tine trăiesc și vreau să
te văd fericită!
MARIELA: (Revine la poziția sprijinită de spătarul
băncii, cu tonul liniștit, aparent liniștită, stând picior
peste picior, admirând din nou călătorii în mișcare.)
Dar nu mai înțeleg nimic: de ce tocmai azi, aici,
încerci să mă întorci din drum, deși știai de la
început planul meu? Credeam că te bucuri. Nu ai
scos niciun cuvânt când am împrumutat 2000 $,
pentru a da comision intermediarului, deși
simțeam că nu-ți plăcea, mai ales că ipotecasem
casa. Dacă mi-ai fi spus atunci că nu ești de acord,
înțelegeam, dar acum, când avionul este gata de
plecare, este târziu, mamă! (Pe fața Marielei și în
tonul ei se simțea teama din ce în ce mai mult, cu toate
acestea, dorea, totuși, să meargă mai departe.)
MAMA: (Începe să plângă și, printre suspine, aproape
dezarmată, îi spune fiicei ca și o acceptare forțată) Of,
mamă! Tu nu ai cum să mă înțelegi, decât când vei
fi mamă. După 7 ani de tratament, doctorii mi-au
spus că sarcina îmi pune viața în pericol și ar fi
bine să renunț, dar eu m-am încăpățânat și, cu
riscul de a pieri, te-am adus pe lume. Mai apoi,
după ce am rămas singură, te-am crescut numai
eu știu cum, fără niciun ajutor. Dar speram ca, la