Un rol de îngrijitoare pe scena vieţii şi a teatrului
bătrânețe, să te am alături, și uite ce dură este
viața cu mine acum!
MARIELA: (Un moment dificil. Tocmai se anunță
îmbarcarea la avionul către Tel Aviv.) Mamă !!!
(Începe și Mariela să plângă, realizând că nu mai avea
timp să o liniștească pe mama ei. Simțea că pică cerul
pe ea. Că o apasă cel mai dificil moment din viață.)
Mamă, te rog frumos să nu mai plângi! Îți promit
că nu am să te dezamăgesc. Am să-ți scriu în
fiecare zi. Am să te sun cât pot de des. Am să mă
întorc acasă la anul. Îți promit, măicuță scumpă!
Nu am să te las singură. Am să te fac cea mai
fericită mamă din lume, îți promit, măicuță dragă!
(În tot acest timp, se anunța în difuzoare îmbarcarea la
avionul cu care trebuia să plece Mariela. În timp ce o
liniștea pe mama ei, în timp ce plângeau amândouă
foarte afectate, îngrijorate una pentru alta, amândouă
erau în picioare și se îndreptau încet, de parcă voiau să
oprească timpul, spre peronul de îmbarcare. A fost grea
despărţirea de mama la aeroport, când i-a făcut
disperată cu mâna, în semn de „la revedere”, până când
domnul de la securitatea aeroportului a rugat-o pe
Mariela politicos, dar ferm, să înainteze şi să își ia locul
la coadă pentru îmbarcare. „Scena despărţirii” arăta ca
în filmele grele ruseşti. Mama ei plângea și Mariela
avea ceva lacrimi înnodate în colţul ochilor, dar era și