Daniela Gumann
_____________________________________________jurul casei. Așa cum ești acum îmbrăcată, poți
merge în oraș cu autobuzul și tot vei părea prea
elegantă față de cei de aici. Mă rog, acum mergem
așa cum ești ... nu mai avem timp. Haide! (Iese ea
prima pe ușă. Din urmă, Mariela o susține).
MARIELA: De unde iau cheia, să încui ușa?
OLGA: Draga mea, pe strada noastră nu se prea
încuie ușile. Deocamdată, tu ești singura româncă
pe strada asta. Haide! Ia acest cadru, urci cu el
până sus, pe stradă și îl lași acolo lângă gard. Ai
grijă cum îl așezi, să nu blochezi circulația. Apoi te
întorci să mă ajuți pe mine să urc scările. Ai
înțeles?!
MARIELA: Am înțeles!
(Cele două femei ajung deja pe trotuar. Mariela s-a
descurcat bine. Se plimbă și Olga îi prezintă
împrejurimile. Deodată apare și Jaffa la plimbare cu
câinele ei.)
JAFFA: S-a descurcat Mariela? Ești mulțumită?
OLGA: Da. Sunt mulțumită!
JAFFA: Bine că te aud, în sfârșit, că ești
mulțumită! (Spune asta din mers, trecând de Olga în
sens opus.)
MARIELA: Ce a spus?
OLGA: Nimic important.
(Seara, după ce a așezat-o în pat pe Olga, Mariela scrie
prima scrisoare mamei).