Un rol de îngrijitoare pe scena vieţii şi a teatrului
Dragă mamă!
Astăzi, 20 august 1997, îți scriu prima scrisoare. Aici
este extrem de cald - 38 grade. La aeroport, în Tel Aviv,
am fost așteptată de o doamnă de la firma de
intermediere, care m-a condus la sediul acesteia, unde
am semnat câteva documente. Sunt uimită de tot ce se
petrece în jurul meu. Totul este altfel decât în România.
Este o altă lume. Totul frumos, elegant. Am semnat ca
un robot, la comandă. Am fost foarte obosită și,
oricum, eram deja în fața faptului împlinit. Totul s-a
derulat rapid, în fața mea, fără ca eu măcar să realizez.
Trăiesc un vis. De la firmă am fost condusă la familia
unde urma să lucrez. Pe drum, mă uit fascinată pe
geam și admir totul. Am uitat total de emoțiile din
aeroportul București, acum trăiesc alte emoții cu totul
noi și speciale. Mașina cu care am venit m-a lăsat în
fața unei case foarte mici, vechi și neîngrijite. Pe aceeași
stradă, sunt și case superbe, mari, frumos zugrăvite.
Peste tot este curățenie și sunt palmieri, cum numai în
filme am văzut. Asta este. Mi-au ieșit în întâmpinare
George și Jaffa. Am intrat în casă. Casa este mică, iar
eu, cum sunt înaltă, dacă întind mâna, ajung lejer
tavanul, iar asta face să simt și mai puternic căldura.
Geamurile casei sunt toate deschise pentru a face puțin
curent, ca să dispară senzația de căldură. Casa nu are
decât două camere, o baie foarte mică și o bucătărie
puțin mai mare decât dormitorul meu, care este lat cât