Un rol de îngrijitoare pe scena vieţii şi a teatrului
GEORGE: (Îi arată o listă lungă cu nume și numere
de telefon.) Acesta este numărul meu de telefon,
acesta este numărul de la medicul de familie,
acesta este de la vecina de peste stradă, acesta este
numărul de la verişoara ei, acesta este de la
nepoata ei, acesta este numărul de telefon de la
spital. Din toată lista aceasta, numai cu mine, cu
nepoata și cu verișoara ei poți vorbi în românește,
în rest trebuie să vorbești în engleză, dacă nu știi
ebraică. Nu e greu, nu? Dacă nu ai înțeles ceva,
întreabă-mă acum.
MARIELA: (zâmbind) Am înțeles totul. Nimic nu-i
greu.
GEORGE: Vezi că, dacă se înroșește, îi dai pastila
aia galbenă, dacă spune că o doare capul, îi dai
pastila albastră, dacă spune că amețește, îi dai 3
picături din sticluța din bucătărie din sertarul de
lângă ușă. Ai înțeles?! Notează-ți, dacă e prea greu
să ții minte!
MARIELA: Nu e greu! Nu e nevoie să notez. Nu e
greu să țin minte.
GEORGE: Atunci e bine. În cazul că se simte rău,
primul telefon mi-l dai mie. Dacă nu răspund eu,
încerci cu celelalte numere, dacă apreciezi că este
grav. Ai înțeles?!
MARIELA: Am înțeles!
(George merge la Olga.)