Daniela Gumann
_____________________________________________(Mariela merge în camera ei, neştiind ce să creadă.
Începe să scrie mamei a 3-a scrisoare.)
Dragă mamă,
Astăzi am dat proba de foc. Am rămas singură cu
bătrâna și i s-a făcut rău. Când am văzut asta, am
început să plâng și să-i spun că eu nu știu cum să o
ajut, și ce crezi? A spus că ea știe ce trebuie să facă.
Încep să-mi dau seama că nu-i de joacă. Nu-i chiar
simplu să vii la îngrijit bătrâni. Deși am avut grijă și
de bunica mea, aici e altă situație, o altă
responsabilitate, pentru care, în primul rând, ești
plătit. Nu-ți spun cât de neplăcut a fost momentul când
a trebuit să-i fac prima dată duș. Nu știam nimic: cu ce
să încep, cum să procedez, cum să-i pregătesc dinainte
hainele, cu ce să o îmbrac după duș,... Să vezi ce
pretenții are: să o spăl eu peste tot, ... dacă mă înțelegi,
şi, deşi poate și ea, totuși nu o face. Simt că vrea să mă
înjosească, parcă. Îmi pare rău că am ales să vin la
munca asta. Este adevărat că sunt și avantaje
financiare și de altă natură, însă de la nivelul la care
eram în țară, aici am coborât câteva trepte. Mi-e greu,
mamă, mi-e foarte greu să accept această slujbă servilă.
Sper să rezist să-mi respect contractul.
Te iubesc mult și te sărut cu mult dor!