Un rol de îngrijitoare pe scena vieţii şi a teatrului
MAMA: Draga mea, nimic nu este simplu în viață.
Tu ți-ai dorit tare mult să ajungi acolo, deși eu nu
am fost prea încântată. Însă, la vârsta asta, trebuie
să ştii să respecţi un cuvânt dat şi un contract
semnat. Munca este muncă! Îți imaginai cumva că
pentru banii pe care-i primeşti, le vei citi poezii?
Haide! Capul sus și înainte, la treabă! Îți prinde
bine lecția asta de viață. La urma urmei, cât ai să
stai sub fusta mamei? Bine că îl ai și pe Cornel cu
tine, nu ești chiar singură.
MARIELA: Așa este. Ai dreptate. Nici dacă aș
vrea, nu mai am cum să dau înapoi, mai ales că
am ipotecat casa pentru un an, am împrumutat și
bani pentru comision,... Nu-ți face griji, mamă!
Am să-mi respect contractul, dar cred că mai mult
de un an nu stau aici.
MAMA: Eu știu că ești un copil bun și sunt
mândră de tine. Te pupă mama cu dor. Să știi că
îmi lipsești mult, mult de tot, dar viața ne dă
uneori lecții dure, pe care nu avem cum să le
refuzăm.
MARIELA: Ai dreptate, mamă scumpă! Am să te
sun când ies în oraș, pentru că nu vreau să
folosesc telefonul lor din casă. După ce am să achit
datoriile, am să-mi cumpăr un telefon mobil, să te
pot suna mai des. Te rog frumos să ai grijă de
sănătatea ta!