Un rol de îngrijitoare pe scena vieţii şi a teatrului
COLEG 1: Cornele, noi vrem să plecăm. Dacă
doriți, ne putem vedea și mâine.
CORNELIU: Bine, te sun și stabilim.
COLEG 1: Voi unde mergeți?!
CORNELIU: La un hotel, desigur.
COLEG 1: Mai vorbim despre asta când ne
întâlnim. Până atunci, vă dorim seară frumoasă și
să ne revedem cu bine!
(Mariela și Corneliu le răspund simultan. Au rămas
singuri.)
CORNELIU: Mariela, sper că ți-a plăcut această
întâlnire?
MARIELA: Știi?! De fapt, pentru mine e totul nou,
însă femeile astea mi s-au părut prea versate.
CORNELIU: Nu contează. Să mai treacă ceva
timp și ai să fii și tu ca ele.
MARIELA: Crezi?
CORNELIU: Te obligă viața, nu ai auzit?! Hai să
mergem și noi la hotel.
MARIELA: Știi tu unul?
CORNELIU: Aici în zonă sunt câteva. Sper să
găsim ceva pentru o noapte.
MARIELA: Cam neplăcută situația asta. Cred că
nu am să mai plec prea des de acasă, chiar dacă mi
se cuvine. Uite câtă cheltuială se face! Am plătit
transportul dus-întors, am cheltuit aici la terasă,
acum la hotel, cine știe cât mai cheltuim și mâine.