Un rol de îngrijitoare pe scena vieţii şi a teatrului
CRISTINA: (care aparent părea absentă la discuție,
duce țigara la gură, scoate fumul pe colțul gurii în sus
și o întreabă pe Mariela provocator) Dar salariul este
important. Ce salariu ai?
MARIELA: Cu 100 $ mai mult. Acum am 600.
CRISTINA: (în bătaie de joc) Și eu am cu 100 $ mai
mult - acum am 1000 $.
MARIELA: Să fii sănătoasă. Mi se permite să merg
în fiecare zi să lucrez particular și astfel ajung și eu
să câștig aproape 90 0 $.
CRISTINA: (începe să tremure de nervi, lasă țigara în
scrumieră ca să poată gesticula convingător, se apleacă
mai mult peste masă, pentru a nu fi auzită și de alții de
la celelalte mese și-i spune Marielei demonstrativ ca
un model de urmat) Fii atentă! Bătrânii ăștia la care
lucrăm au bani. Ei sunt bogați! Eu mi-am lăsat
copilul acasă ca să vin să-l spăl pe el. În timp ce-i
fac eu lui viața aici frumoasă, mama mea acasă-mi
duce dorul. Păi toate astea nu se răsplătesc cu
„Mulțumesc frumos”, nu! Cu bani, draga mea! Eu
pentru bani am venit aici. Dacă altă familie îmi
oferă mâine mai mult cu 100 $, îi las. Nici nu mă
uit dacă plânge. Moșulică al meu e văduv și, când
am făcut curățenie, am găsit bijuteriile răposatei.
M-am dus la el și l-am întrebat: Ce faci cu astea?
Îți mai trebuie? Că mie îmi plac. Mi-a spus că pot
să le iau. Dacă depindeam de firmă, îmi stricau