Daniela Gumann
_____________________________________________S-a speriat cât am slăbit, dar i-am spus că așa
mi-am dorit eu.
CORNELIU: Crezi că mie nu mi-e greu pe șantier?
Dar cu toții am știut pentru ce am plecat din țară,
așa este munca asta și, dacă nu am face-o noi, ar
face-o altcineva, pentru că trebuie făcută. Cine are
bani - plătește, cine are nevoie - muncește. Simplu.
Nu are rost să ne plângem.
MARIELA: Așa-i, Cornele! Iată că am ajuns la
familia Naftali. Mai vorbim la telefon. Mulțumesc
mult că m-ai așteptat la aeroport. Mi-ar fi plăcut să
vin cu o zi mai devreme, să mai stau cu tine puțin,
dar nu mă înduram să scurtez din puținul timp
petrecut cu mama. Noi putem să ne vedem mai
des. Te pup! Ai grijă de tine!
CORNELIU: (o strânge la pieptul lui, o sărută mult)
Nu am crezut că voi spune vreodată cu tot sufletul
și ființa mea unei femei „Te iubesc”. Te iubesc
sincer, Dănuța mea dragă!
MARIELA: Ce mult îmi place să aud asta, numai
că nu mai avem timp să trăim momentul cum se
cuvine. Am să dorm bine la noapte, cu gândul la
declarația ta de iubire. Și eu te iubesc!
*
* *