Daniela Gumann
_____________________________________________DOAMNA NAFTALI: (foarte speriată, bate la ușa
Marielei noaptea târziu) Mariela, Mariela! Soțului
meu îi este rău. Am sunat deja salvarea.
MARIELA: (speriată, își ia repede capotul pe ea,
merge în cameră la domnul Naftali și spune glumeț)
Ei, domnule Naftali, de ce faceți glume de astea la
miezul nopții?! Chiar așa de rău vă este? Dar ce
simțiți?
DOMNUL NAFTALI: (tot glumeț) Mie îmi este
bine, dar nu știu de ce se agită nevasta mea.
Probabil că are chef de plimbare și caută motiv.
MARIELA: Au sunat la interfon, probabil a ajuns
salvarea. Merg eu să deschid.
(După ce-i fac anumite intervenții și proceduri cei de la
salvare, hotărăsc să-l ia la spital.)
DOAMNA NAFTALI: (speriată) Să încui ușa. Eu
am să plec cu el.
DOMNUL NAFTALI: (în timp ce-l scot cei de la
salvare cu targa culcat) Adio, fetiță dragă!
MARIELA: Eu am să vă aștept cu pandișpanul
dumneavoastră preferat!
DOMNUL NAFTALI: Ai să-l mănânci singură și
ai să-ți amintești de mine.
(A doua zi dis-de-dimineață, sosește acasă doamna
Naftali cu fiica sa.)
DOAMNA NAFTALI: Gata! Ne-a părăsit!