Un rol de îngrijitoare pe scena vieţii şi a teatrului
DOAMNA NAFTALI: Ahhh, numai voi, românii,
sunteți în stare să mușcați mâna care v-a hrănit. Și
cât te-am ajutat eu!
MARIELA: Doamna Naftali, a fost ajutor reciproc.
DOAMNA NAFTALI: Nimic n-ai făcut bun, dar
te-am acceptat, că mi-a fost milă de tine. Nici să
gătești nu ești în stare, nici să speli geamurile, de
nimic nu ești bună, decât să scoți vorbele din casa
de unde ai primit bani cât să-ți iei apartament. Cu
banii noștri ți-ai luat apartament! ( Strigă cu atâta
ură și se face grena la față. Se bâlbâie și face spume la
gură.)
MARIELA: (șocată) Cum? Nu știu să gătesc? Eu
nu știu să gătesc? Și atunci de ce mă puneați să
pregătesc în fiecare săptămână, că mă și miram
cum de nu v-ați plictisit, câte 5 kg de vinete, să le
coc și să fac salată pentru toată familia? De ce îmi
spuneați să fac câte un pandișpan pentru fiecare
nepot venit în vizită, ca să-l ia la pachet, dacă nu
știam să gătesc?
DOAMNA NAFTALI: Știi de ce? Îmi făcea
plăcere să-mi bat joc de tine.
MARIELA: V-ați bătut joc destul. Niciodată în
viața mea nu am crezut că se poate cumpăra salam
cu feliuța, iar felia de cașcaval să o tai în două ca
să mănânci două zile din ea. Când domnul Naftali
îmi spunea să-i fierb un ou pentru masa de seară