Poeme de Dorina Omota
Azi nu mai beau otravă...
Azi nu mai vreau dezastre
Tot ce-a durut alung,
Prin nopțile sihastre,
Nicicând nu mai ajung.
Arunc și clipa tristă
În ghene și în fum,
Iar dacă mai insistă,
O umplu cu parfum.
Azi nu mai beau otravă,
De ea m-am săturat,
Nu voi mai fi epavă
Răul l-am scuturat.
Renasc iar din cenușă,
Cu muguri de măslin,
Deschid o altă ușă,
Și văd doar cer senin.
14.05.
Să ne iubim...
Azi îți scriu despre iubire
Pe un fir de margaretă,
Și-n a nopții strălucire
Te voi duce cu-o șaretăPrin pădurile bătrâne,
Unde pentru-a mia oară,
Dragostea sa n-aiba frâne,
Când seara ușor coboară.Ne-om iubi apoi în taina
Stelelor nemuritoare,
Iar pernă ne va fi haina
Florilor de pe cărare.Vreau o zi, un ceas, o eră,
Să-ți fiu gând și dor și Lună
Dragostea nu-i efemeră
Hai s-o trăim împreună.autor
Dorina Omota
23.04.Cine sunt eu?
De vreti sa stiti cine sunt eu
Mi-e imposibil sa vă spun
Dar am in suflet curcubeu
Desi mă lupt cu un taifunSi ploi ce vor sa ma ajungă
Stropindu-ma cu bănuieli
Când visele mi le alungă
În hăul plin de îndoieli...Sunt o bobita din nisipul
Pe care scriu o poezie
Când lacrima-mi inundă chipul
Scarbit de-atâta erezie...Cine sunt eu? Sunt un nimic
Cu inima precum o ciută
Ce-l simte ca pe-un inamic
Pe vânătorul ce-o asculta.